Blogging…sau arena gladiatorilor

Romanul e mai degraba interesat de gradina vecinului, decat de propria casa. Asa se face ca peste tot in blogosfera se gasesc aceleasi pareri despre cat de cacat e blogosfera romaneasca.  Pai inainte de a emite astfel de afirmatii, ar trebui sa analizam cum ar trebui sa fie acest cacat de blogosfera. Daca tot tinem mortis sa vorbim despre ea. Iar in momentul in care ne definim bine notiunea in cap, probabil ca vom putea sa trasam o analiza corecta a fenomenului.

De ce am blog?

Mi-am facut blog pentru ca imi place sa scriu. Citesc zilnic presa, am o sumedenie de pareri si multi prieteni online. Nu mi-am stabilit o nisa, si nici targeturi marinimoase. Pur si simplu imi place sa stiu ca am un soi de bazar online in care pot sa scriu de fiecare data cand vreau, ce vreau, fara sa am vreo restrictie. Sigur ca mi-ar fi placut sa scot ceva banuti din adsense, am postat deci cateva reclame pe ici pe colo, atat cat sa nu irit ochiul. Ca nu ies banuti, e mai putin important. In schimb sunt convins ca unii dintre cei care ma viziteaza (pe mine si pe alti membrii ai blogosferei) mor de grija mea, analizand fiecare cuvintel, fiecare stire si fiecare statistica pe care o gasesc publica pe site. Fratilor, de ce sunteti asa de stresati?!

Ce defineste cel mai bine mediul online?

Intr-o alta ordine de idei, nu putem asemana blogosfera cu “cenaclul Flacara”, sau cu agentia de presa “Mediafax”. Nu o putem considera o adunatura de eminenti care, inainte de a incepe activitatea de blogging, au urmat vreo scoala. Din cate stiu eu, nu trebuie sa dai vreun examen de aptitudini cand devii blogger si nici nu exista vreo entitate care sta la poarta internetului sa-ti masoare IQ-ul in momentul in care te hotarasti sa urmezi indeletnicirea cu pricina.

Deci pana la urma ce defineste cel mai bine acest mediu online? Eu personal, o vad ca pe o piata libera, in care fiecare isi prezinta produsul.  Singurele analize calitative pe care le putem face sunt in functie de greutatea cuvintelor. Restul mi se pare praf in ochi!

Sunt tot atatea categorii de bloguri, cat oastea lui Stefan cel Mare la un loc. Iti faci cont pe blogspot sau pe wordpress si devii instant blogger. De aici incolo, ai libertatea de a aborda o sumedenie de subiecte. Libertatea deplina pe care ne-o confera statutul de blogger ingradeste in mod paradoxal posibilitatile de clasificare a blogosferei.

Unii mor de grija altora

Ei bine, in acest univers pestrit se trezesc unii care, dintr-un egoism acut, incep a critica si a scrie pagini intregi despre ceea ce se numeste cacatul de blogosfera (de care mentionam la inceput). Eu personal, acum jumatate de an, priveam fenomenul de undeva de pe tusa cu ochi straini si goi. Chiar in ziua de azi, cand pot sa zic ca blogul imi mananca aproape tot timpul liber, este tot un hobby pentru mine…

Nu inteleg, pe de alta parte, ce tot au unii de impartit cu Zoso? Oare chiar nu au loc de el? Peste tot numai injuraturi de doi lei, ca el face si drege. Si pe mine m-a iritat la un moment dat ptr ca tot injura pe twitter , dar cam atat. Recunosc in acelasi timp ca il vizitez din cand in cand. De ce? Pentru ca pur si simplu gasesc lucuri interesante acolo, scrise cu suflet si cu cap. In plus, sa nu ignoram faptul ca omu a muncit ca sa ajunga la nivelul la care se afla. Asa ca lasa-ti omul sa faca ce stie mai bine, unii dintre noi poate suntem buni la altceva.

Cam cate tipuri de bloggeri exista?

Sunt atatea variabile in analiza blogosferei, pe care ar trebui sa le luam in calcul incat… nu le-am putea duce. Sunt bloggeri care scriu in sistem part-time, sunt altii care isi dedica fiecare secunda spatiului virtual, si mai sunt unii care apar si dispar in doua luni. Unii au familii, prieteni, n-au timp de conferinte pe net, de aceea tin blogul ca pe un fel de jurnal in care scriu ocazional. Baga un ochi la InconstantIn, numai sa vezi cate categorii de bloggeri a identificat el. Citeste de asemenea o foarte buna parere ce vine din partea unei persoane, pe care personal o stimez. De ce? Pentru ca niciodata nu a aruncat cu rahat in stanga si in dreapta, cu toate ca despaseste cu mult nivelul unor bloggeri care stau zi lumina si fac clasificari peste clasificari si vaneaza spammeri, ca sa-i arate cu degetul. Iar daca unu face spam, nu trebuie sa mori de grija lui. Lasa publicul sa aprecieze. Daca iti pasa atat de mult de imbecilii din mediul online, insemna ca te cobori la nivelul lor. Cititorii inteligenti pot recunoaste si diferentia un spammer de un om de valoare.

Majoritatea clasificarilor pleaca de la premisa ca toti bloggerii vor faima, deci cati mai multi vizitatori, si cat mai multi bani. E gresit. Sunt foarte multi pe care i-am intalnit eu in calatoriile mele virtuale si pe care ii doare in cot de trafic. Unora le place sa scrie ca intr-un jurnal, altii poate scriu ca sa nu-si ia zilele, precum Cioran, iar altii poate pur si simplu exerseaza…Clasificarile in privinta blogosferei ar trebui sa se reduca doar la reguli de bun simt. Daca omu vrea sa scrie de cat de mult l-a durut cand s-a taiat cu lama aseara, e liber s-o faca. Ca e imbecil sau retardat, e o alta problema care nu ne priveste pe noi, ceilalti bloggeri.

Bloggingul e in general un hobby

Am impresia ca unii si-au luat atat de tare in serios statutul de blogger, incat a inceput sa il confunde cu ala de manager de companie . Nu prea conteaza ca esti tu blogger nici cat negru sub unghie. E doar o pasiune, pe care unii au transformat-o in masinarie de facut bani. Bravo lor, daca esti in stare, fa si tu acelasi lucru. Eu personal recunosc ca nu am reusit, desi am avut intentia asta uneori. Dar niciodata nu am apelat la masuri neortodoxe de a ma lansa in spatiul virtual.

Uite si aici o chestie cam pe acelasi subiect.

O sa-ti placa si:

• Cat spatiu ne-ar trebui pentru gazduirea blogului?
• The keywords – picaturi intr-un ocean
• Primul blog din lume în ediţie printată