Medic endocrinolog american: Obezitatea trebuie reinterpretată ca stadiul 3 de ,,Boală cronică de adipozitate”

Aproximativ 800 de milioane de persoane la nivel global suferă de obezitate. Unii recunosc, alții sunt rușinați de boala de care suferă și nu se tratează, ba mai mult se izolează. Se estimează însă că, fără măsuri drastice de prevenție și tratament, peste 50% din populația globului va suferi de obezitate până în 2025, iar obezitatea infantilă va crește cu 60% în următorul deceniu, ajungând la 250 de milioane de copii până în 2030. Aflați cum luptă cu obezitatea americanii, cum o redenumesc pentru a nu mai trece drept o afecțiune stigmatizantă și mai ales cum gestionează obezitatea în contextul în care consecințele medicale ale obezității vor costa peste 1 trilion de dolari până în 2025, la nivel global.

Potrivit unui raport din 2015 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) Grecia, Anglia și Statele Unite se situează pe locurile fruntașe la obezitatea infantilă. În România, prevalența obezității în rândul populației generale este de 21,9%, cu cele mai ridicate procente de prevalență în segmentele de vârstă 40-59 ani (30,1%) și 60-79 de ani (41,6%). Pandemia de COVID-19 a adus la pachet sedentarismul și consumul de mâncare nesănătoasă, factori favorizanți pentru creșterea în greutate, în special pentru obezitate.

„Obezitatea este o boală cronică însoțită de multiple comorbidități, care a atins o frecvență alarmantă. În acest an, atât Comisia Europeană cât și Organizația Mondială a Sănătății au semnalat importanța deosebită a acestei boli. Datele statistice arată că 53% din populația europeană înregistrează probleme de control ponderal (obezitate, suprapondere). Și în România avem o situație similară, cu mai mult de unu din doi români având suprapondere sau obezitate, așa cum au relevat studiile PREDATORR și ORO. Prevenirea obezității și îngrijirea persoanelor cu obezitate devine astfel o sarcină prioritară a sistemelor de sănătate. S-a demonstrat că prin acțiuni bine organizate de îngrijire a persoanelor cu obezitate, prin scăderea în greutate și menținerea ei pe termen lung, comorbiditățile care o însoțesc se ameliorează”, a declarat prof. dr. Nicolae Hâncu, medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, într-un comunicat de presă, emis la începutul acestui an.

Americanii luptă cu obezitatea severă

Peste 40% dintre adulții americani sunt obezi, o creștere semnificativă de la începutul acestui secol, și aproape 10% sunt obezi, susțin reprezentanții Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor  din SUA (CDC). Ratele de obezitate au crescut de la 30,5% din 1999-2000 până la 42,4% în 2017-2018. Procentul de americani care suferă de obezitate severă aproape s-a dublat în același interval de timp, de la 4,7% la 9,2%.

„Acestea sunt cu adevărat cele mai mari cifre pe care le-am raportat vreodată pentru obezitate și obezitate severă la populația din SUA. Prevalența este în creștere și există anumite riscuri pentru sănătate, în special pentru obezitatea severă”, a spus Cynthia Ogden,     unul dintre autorii       raportului și epidemiolog la Centrul Național pentru Statistică în Sănătate al CDC.

Adesea, înțelegerea obezității se rezumă la calcularea Indicelui de Masă Corporală (IMC sau BMI – Body Mass Index). Această măsurătoare este prea generală și nu poate surprinde complexitatea problemei masei corporale excesive. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, o persoană adultă supraponderală are un IMC de peste 25, iar obezitatea e definită ca un IMC peste 30.

Citeste si Cum influențează alimentația tensiunea arterială

Dr. Jeffrey Mechanick, profesor specializat în boli endocrinologice de la Mount Sinai, New York a declarat cu ocazia Zilei de Luptă Împotriva Obezității că „obezitatea trebuie reinterpretată ca stadiul 3 de «Boală cronică de adipozitate». Această înțelegere diminuează stigmatizarea, subliniind importanța distribuției și funcției anormale a grăsimilor – mai degrabă decât pur și simplu cantitatea – și contextul critic al prevenirii riscului cardiovascular”.

Persoanele care trăiesc cu obezitate sunt expuse unui risc mai mare de boli cronice precum diabetul, bolile cardiovasculare și anumite tipuri de cancer. Obezitatea este și un factor de risc pentru complicațiile COVID-19.

Trei recomandări pentru a reduce sigmatizarea

Din punct de vedere social și psihologic, majoritatea persoanelor cu obezitate se confruntă cu probleme de stigmatizare din partea celor din jur. American Journal of Public Health Association publica un articol în 2011 în care trasa trei recomandări pentru a atinge acest obiectiv de-a reduce stigma în rândul persoanelor obeze..

În primul rând, este esențial ca stigmatizarea în greutate să fie abordată în intervențiile privind obezitatea și ca mesajele anti-stigmatizare să fie încorporate în campaniile de prevenire a obezității. De exemplu, intervențiile ar trebui să se concentreze asupra sănătății, atât ca principal motivator, cât și ca rezultat dorit pentru schimbarea comportamentului, mai degrabă decât mesaje care subliniază atingerea unei greutăți ideale, ceea ce poate perpetua stereotipurile obezității și pedepsește persoanele obeze.

Comportamentele alimentare nesănătoase, cum ar fi consumul de alimente de tip fast-food și consumul de suc, pot fi descurajate pentru toți oamenii, indiferent de dimensiunea corpului lor. Poate fi deosebit de important să se includă mesaje anti-stigmatizare în intervențiile pentru tineri.

Societatea pentru Educație Nutrițională din SUA recomandă, de asemenea, ca programele de prevenire a obezității la nivel școlar să includă promovarea greutății, toleranța și politicile școlare care interzic tachinarea și victimizarea bazate pe greutate.

În al doilea rând, eforturile de prevenire a obezității trebuie să se extindă dincolo de campaniile educaționale concentrate pe comportamentele individuale, către politici coordonate la scară mai largă, care inițiază schimbări sociale pentru a ajuta la inversarea condițiilor societale și de mediu care creează obezitatea în primul rând. Dacă oamenii nu au resurse adecvate (de exemplu, acces la alimente sănătoase la prețuri accesibile) pentru a rezista mediului obezogen, este prea dificil (și nedrept) să ne așteptăm ca acțiunile individuale să aibă succes. Astfel, deși această abordare nu ignoră responsabilitatea personală, accentul este mutat de la vina personală la o problemă de justiție socială. Eforturile de a crea schimbări de mediu care să susțină comportamente responsabile vor servi la îmbunătățirea sănătății și la reducerea disparităților de sănătate pentru toți americanii, indiferent de greutatea lor. Recunoașterea etiologiei complexe a obezității va ajuta, de asemenea, la reducerea stigmatizării în greutate și a consecințelor sale negative. ,,Pe măsură ce mai multe resurse locale și naționale sunt alocate pentru prevenirea obezității, este important să ne asigurăm că resursele sunt utilizate în mod productiv și că stigmatizarea în greutate nu subminează noile eforturi”, sunt de părere cercetătorii americani.

În al treilea rând, eforturile de îmbunătățire a stării de sănătate a persoanelor obeze vor fi facilitate de legislația care interzice discriminarea bazată pe greutate. În prezent, nu există nicio legislație federală care să protejeze persoanele obeze împotriva discriminării pe bază de greutate. Michigan este singurul stat care interzice discriminarea în muncă pe bază de greutate, iar Districtul Columbia și orașele California San Francisco și Santa Cruz sunt singurele alte zone care includ dimensiunea corpului în ordonanțe privind drepturile omului.

Stigmatizarea obezității este omniprezentă, dăunătoare și amenință valorile fundamentale ale sănătății publice. Ratele de supraponderalitate și obezitate sunt la fel de mari cu și fără stigma.

De prea mult timp, persoanele care trăiesc cu obezitate s-au confruntat cu stigmatizarea, astfel că este timpul ca asta să se schimbe, iar oamenii să fie sprijiniți de familie, prieteni, specialiști, societate.

Sursa foto: unsplash.com

Citeste si Peste 10 ani numărul copiilor obezi din România va crește la 500.000