Da, asta e parerea mea. Cum am ajuns la ea? Simplu, mi-am cumparat o oglinda mare sa vad si eu cum mai arat. Si surpriza… nu mi-a placut deloc ce am vazut: eram de nerecunoscut. Ce rotunjel, as fi vrut eu, dar aratam gras de-a binelea, ca imi pocneau pantalonii pe mine. Dar stii ce m-a enervat cel mai tare? Gusa. Cand am vazut in oglinda ca aveam gusa m-au apucat toti dracii!
Ronti, ronti…
Tarancile isi indoapa orataniile din curte ca sa fie grase si frumoase cand le vor taia. Asa si eu, m-am indopat cu covrigi cu mac, cu covrigei cu sare, cu biscuiti si snacksuri ca un gascan bun de servit la masa de Craciun sau de Paste. Le rontaiam in fuga, fiindca nu aveam timp sa stau la masa ca orice om normal si sa mananc linistit. Imi potoleam foamea pe moment si apoi o luam de la capat. Ronti azi, ronti maine, uite asa m-am facut cat malu’. Rontaiala nu e buna, iti spun ca o constatare pe propria piele. Eu unul nu mai respectam orele de masa, mancam pe apucate tot felul de prostii si kilogramele s-au depus.
Diabet lichid
Nu-i asa ca te lingi pe degete atunci cand ti se pun in fata gogosi, cu zahar, cu muuuult zahar? Eu da, si ca sa ma simt si mai bine inmoi gogosile in ciocolata. Evident, dupa vreo 5-6 gogosi (ca doua-trei nu-mi ajung nici pe-o masea) imi sting setea cu suc. Si beau ca spartu’… Suc sa fie, acidulat si dulce. Stiu si eu, stii si tu ca e diabet lichid, dar pofta-i pofta!
Irezistibilii cartofi prajiti
Sunt cateva mancaruri de la care nu ma pot abtine. Cartofii prajiti nenica; ii consum la greu. Daca s-ar putea ca farfuria sa fie plina cu varf… Dar nu se poate, trebuie sa fie doar plina si rasa ca sa pot pune deasupra cascaval si mujdei de usturoi.
Si, cum acasa mi se pare o mare chinuiala sa stau si sa prajesc cartofii, mai bine ma duc la fast-food si ii cumpar gata facuti. Nu-mi spune cum sunt prajiti acolo, probabil in ulei d’ala care nu a fost schimbat dupa mai multe ture de prajeala! Imi tot zic ca nu sunt buni, nu sunt sanatosi, dar greu sa le rezist. Pana acum, m-au invins ei pe mine.
Ma mai da gata ceva: mirosul de paine calda. Cand il simt, daca nu rup de undeva un codru de paine sa-l bag in gura, simt ca lesin. S-apoi, evident ca nu mai opresc pana nu devorez toata painea. Ma intreb si io’ ca prostu’, cum de intra atata paine si unde? Acu vad, in burta mea cea mare cat un butoi. Se zice ca painea multa prosteste, habar nu am daca e asa, dar de ingrasat cu siguranta. Crede-ma pe cuvant!
Sport ? Ce gluma buna…
O sa-mi zici ca toate rahaturile pe care le mananc pot fi „arse” facand sport. Hai sa fim seriosi, eu fac miscare de la masina pana la liftul cladirii in care lucrez, de la lift pana la masina, si atat. A, era sa uit mai urc trei trepte pana in casa, doar stau la parter si nu am de ales, pe alea chiar trebuie sa le urc, daca vreau sa intru in casa. In timpul liber, prefer sa dorm pana la 12, sa mananc bine si doar ce imi place (ca sunt satul sa rontai in timpul saptamanii), sa stau la calculator si la televizor. Ca veni vorba, am cam obosit. Ma duc sa ma tolanesc in fotoliu ca incepe meciul si am de spart vreo 3-4 pungi de seminte. D’alea mari, prajite, cu sare. Si merg si niste beri, fireste! Iar cu rahaturile, va spun eu ca tot noi suntem cei care decidem daca le consumam, cand si cum si daca vrem sa faca parte din viata noastra sau nu.
Sincer, ma voi gandi si eu foarte serios ce sa fac: sa sparg oglinda sau sa renunt sa mananc rahaturi!
