Radu Valahu, cunoscut romanilor pentru performantele sale sportive la skandenberg, isi doreste sa ajunga campion mondial la categoria Master pana la varsta de 40 ani, atunci cand altii renunta demult sa mai lupte in competitii internationale. S-a apucat de acest sport in anul 2000. In 12 ani a ajuns sa masoare in brat cat altii in talie. Nici la greutate nu are scoruri mici, cantareste 135 de kg la 188 cm inaltime, se considera bine facut si se lauda cu o sanatate de fier.
In ciuda greutatii sale corporale, Radu Valahu, pe numele sau adevarat Georgescu, este extrem de flexibil. Recunoaste ca si-a pastrat abilitatile si mobilitatea de cand facea lupte greco-romane la clubul Steaua. Ii place sportul si crede ca este indicat tuturor oamenilor supraponderali si obezi, fiind o cale de a iesi din sedentarism. In viata de zi cu zi, Valahu e un tip onest, simpatic, cu mult umor si plin de viata. Isi cumpara haine XXL din magazinele Goliat Fashion, se bucura de admiratia domnisoarelor si de invidia domnilor.
Clubul grasilor (C.G.):Cand ai cantarit cel mai putin si cand cel mai mult?
Radu Valahu (R.V.):Cand am facut sport de performanta, mai exact lupte greco-romane la clubul Steaua, aveam 90 de kg. Cand am facut forta, de pe la 16 ani pana pe la 22, mi-am pastrat greutatea de 90 de kg. Dupa care, metabolismul mi s-a schimbat, m-am lasat de lupte, haltere, am facut handbal, caiac-canoe; toata viata am facut sport si, in general, sporturi de contact. Cel mai mult cantaresc acum, am in jur de 134-135 kg. Multi ar zice, wow, e imens. Sunt gras oare?
C.G.: Tu cum te simti?
R.V.: Multi ma intreaba: mai poti sa mergi, nu gafai? Si le raspund… dupa ce fac flic flacul pe spate nu, numai dupa ce-l fac in fata (rade). Merg si in maini, un circar mi-a spus ca sunt singurul care merge in maini. Abilitatile mi le-am pastrat de cand faceam lupte, cand ma antrenam foarte mult pe mobilitate, fac si sfoara. Atata timp cat ai pieptul in fata burtii inseamna ca nu esti gras.
C.G.: Ai trecut prin multe sporturi. Cum de te-ai oprit la skandenberg?
R.V.: Acum mai bine de un deceniu, prin 2000 m-am apucat si totul a plecat dintr-o joaca pe birouri … Prima confruntare cu Ion Oncescu am avut-o, am auzit de el si i-am zis, vino sa ne batem.
C.G.: Deci ai fost curajos…
R.V.: Putem spune si asa, nu stiu. La vremea respectiva era un baiat puternic, dar nu stia nimeni. Ion Oncescu nu avea niciun titlu, dar cineva-mi spusese ca e foarte tare. Eu aveam 27 de ani, Ion e mai mic ca mine cu trei ani. Ne-am batut, am rupt biroul si toti radeau toti de mine. M-a pus la mana dreapta, dupa care l-am pus eu la mana stanga. Prima competitie de skandenberg a fost pe scaune in 2001, pana atunci skandenberg-ul se facea din placere, si prin carciumi, dar si prin locurile in care se facea sport de performanta. In timp ce la noi era abia la inceput, in strainatate se desfasura deja cea de-a 14-a editie a campionatului mondial. Un sport care se facea din perioada lui Jack London, din perioada marinarilor americani, dar care la nivel de competitie a pornit prin anii 60. Sylvester Stalone a facut primul film,”Over the top”, celebru, cu skandenberg si a fost o mare rampa de lansare in toata lumea, in care apar pentru cateva secunde chiar legendele skandenberg-ului mondial.
C.G.: Si ai vizionat acel film de nenumarate ori…
R.V.: Clar, clar. Acela chiar a fost un concurs de skandenberg si chiar s-a castigat titlul respectiv.
C.G.: Prima data te-a pus un slab?
R.V.: Da, si slabul era Ion Oncescu. El avea 85 de kg, eu 125 kg. In skandenberg, marii campioni ai lumii sunt pe la 90 de kg, pana-n 100. Nu sunt niste oameni impresionanti, imensi, nu. Daca ai si forta, te ajuta kilogramele in plus. Dar a fost un meci in care un individ de 145 de kg a fost infrant de unul de 78 de kg, avea mai putin decat jumatate din greutatea adversarului si cu toate astea l-a maturat.
C.G.: Este acest sport indicat si in cazul oamenilor supraponderali si obezi?
R.V.: Eu cred ca este foarte indicat, pentru ca este o cale de a iesi din sedentarism. Skandenbergul este un sport foarte popular; iar sporturile de contact intre oameni sunt cele care absorb cel mai puternic publicul. Nimeni nu se poate antrena singur. O pereche celebra a fost Arnold Schwarzenegger cu Franco Columbu, culturisti, care se antrenau numai impreuna. Un antrenament, in general, trebuie facut cu cineva, dar si ca ajutor. De exemplu fac impins-culcat si mi se blocheaza muschii si cade bara pe mine. Trebuie sa ai un ajutor si un impuls, un impuls psihologic sa te antrenezi cu cineva. De asta exista si antrenori, sporturile se practica in cluburi, sub forma organizata. Din pacate, skandenbergul, cu toate ca e foarte popular in tara, se face inca improvizat.
C.G.: Dieta tii sau nu-ti permite sportul?
R.V.: E necesar sa manacam cat mai complex, proteine, carbohidrati, vitamine, minerale. Nu exista o dieta anume. Mananc si de multe ori improvizez. Recunosc insa una din greselile mele este ca mananc noaptea.
C.G.: Mananci noaptea pentru ca ti se face foame?
R.V.: Oh, mi se face foame de mor. Din cauza efortului din timpul zilei, glicemia imi scade foarte mult, sub nivelul normal, din cauza efortului. Dulciuri nu prea am mancat, acum mananc miere ca trebuie. Cand ai o viata de competitie trebuie sa respecti regulile. La greutatea mea e necesar un minim de 200 grame de proteina pe zi.
C.G.: Si calorii cate arzi?
R.V.: E greu de calculat. In general, conteaza foarte mult tipul de efort, tipul de sport practicat, conteaza tipul somatic al persoanei. Mi-e greu sa spun cate calorii ard, dar oricum, foarte multe, fiindca nu fac numai skandenberg. Ca orice sportiv de performanta inot mult, alerg, lucrez la aparate. In medie, un antrenament tine cam 2-3 ore pe zi. Depinde insa, sunt zile mai lungi si zile mai scurte. Cel mai mult m-am antrenat 10 ore pe zi.
C.G.: Ce sfaturi le-ai da oamenilor care vor sa se apuce chiar si la o varsta mai inaintata de skandenberg?
R.V.: Sfatul meu, in general, ar fi sa nu faca nimic dupa ureche. Sportul este o miscare organizata, iar ”miscarea inseamna sanatate”. Dar si miscarea asta trebuie sa stim cum sa o facem. Oamenii care se apuca de sport trebuie canalizati intr-un mod profesionist. Este o boala a generatiei moderne: dietele peste diete. Dar nimeni nu subliniaza sportul, care este mult mai important, sau la fel de important ca dieta. Sportul trebuie sa-l faca absolut oricine, mai ales in zilele noastre, cand lumea este foarte sedentara, iar sedentarismul e o boala grava a generatiei actuale. Calorii se ard si cand mergi. Unui om supraponderal i-as recomanda pentru un sport anaerob, cum este skandenbergul, decat unul aerob, in care sa lesine si sa cada. E un disconfort sa-l pui pe banda sa alerge, e solicitant si pentru coloana vertebrala. Incepand un sport anaerob, in care este adevarat ca eficienta este mai mica, dar e la fel de buna; ii prinzi gustul si apoi te prinde si el. Inceputul e greu. Oameni buni, faceti sport! Grasimea se transforma in masa musculara si veti fi mai sanatosi.
C.G.: Ti s-a intamplat sa ai parte de rautati din partea semenilor, sa fii strigat grasule?
R.V.: Sunt multi oameni care nu fac diferenta intre hipertrofie musculara si grasime. Le-am spus unora: eu am in brat cat ai tu in talie, am peste o jumatate de metru in brat. Sunt gras oare? Unii oameni pot sa aiba 200 kg si sa fie foarte sanatosi, de exemplu luptatorii de sumo. Prin sport, toata lumea are de castigat… Normal ca rautati sunt, dar oamenii grasi au o psihologie aparte.
C.G.: Ce mesaj le transmiti membrilor din clubulgrasilor.ro?
R.V.: Sportul iti reda increderea in tine, respectul… Nu sta sa zaci. Poti sa fii in continuare gras, poate asa e metabolismul tau sau poate ti-e foarte greu sa slabesti, dar asta nu te opreste sa faci sport. Skandenbergul nu este interzis, fiind un sport anaerob. Nu-ti impune nimeni un tempo asa cum se intampla la aerobic de exemplu. Esti liber sa faci skandenberg cand vrei, e un sport linistit, pe care-l poti practica pana tarziu. E un sportiv american de culoare, il chema Johnnie Walker, ca pe whisky, are vreo 60 de ani si concureaza la nivel inalt.
C.G.: Succesul la domnisoare are vreo legatura cu greutatea sau cu forta?
R.V.: Nu stiu, nu le-am intrebat niciodata (rade). Dar nimeni nu ar trebui sa aiba complexe din cauza greutatii… Nu putem fi toti ca Adonis. Oamenii trebuie sa inteleaga ca nu sunt alesi dupa modul in care arata, ci dupa ceea ce sunt ei in esenta lor. E vorba de gusturi… In ceea ce ma priveste oamenii m-au privit foarte diferit. Oamenii sunt atrasi de forta in general. Cand trageam camioane, lumea zicea wow. Si Phidias sculpta barbati puternici, solizi. Acum sedentarismul face ravagii. Eu fac miscare si am o sanatate de fier, nu am absolut nicio problema.
C.G.: Care e secretul tau?
R.V.: Secretul consta in a avea grija de tine. Totdeauna trebuie sa stii ce sa mananci, sa faci miscare si cum sa o faci corect. Informatia este deschisa tuturor oamenilor, important este sa aiba urechile deschise sa o perceapa.
