„Intr-o zi mi-a venit gandul sa cumpar niste peste proaspat. Nu aveam banii mei, ci erau ai Manastirii, si puteam cumpara dar nu am vrut sa-mi stric randuiala vietii. Gandul in schimb ma atragea, si am ajuns pana acolo ca si in Biserica, la liturghie, si acolo aveam pestele in minte. Atunci am inteles ca era de la vrajmasul, si am cunoscut milostivirea lui Dumnezeu, ca harul te ajuta sa mananci putin, pe cand dracul te impinge la imbuibare si la indulcire de hrana.
Trei zile m-am muncit cu acel gand, si de abia m-am smuls de la el, cu rugaciune si lacrami. Iata cat de greu este sa te lupti pana si cu aceste ganduri mici.
Iar cand eram la metoc mi s-au intamplat urmatoarele: mananc pana la satiu, iar dupa doua ceasuri pot iar sa mananc tot atata. M-am dus sa ma cantaresc, si ce credeti: in trei zile am pus trei ocale (4 kg). Si am inteles ca fusese o ispita, caci noi, monahii, datori suntem sa ne uscam trupul, ca sa nu mai fie in el miscari care impiedica rugaciunea. Trupul satul te impiedica a te ruga curat, si Duhul lui Dumnezeu nu vine intr-un trup satul. Totusi trebuie sa-ti cunosti masura postului, ca sa nu slabesti inainte de vreme, caci atunci nu-ti vei puta purta ascultarea. Am cunoscut un incepator care atata se uscase de post incat a slabit si a murit mai nainte de vreme”.
_____
Extras din cartea „Cuviosul Siluan Athonitul” de Arhimandritul Sofronie, trad. din rusa de Ierom. Rafail (Noica), Edit. Reintregirea, Alba Iulia, 2009 (cap. Scrierile Staretului Siluan-Istorisiri din experiente traite)
